Roryta - creaţii proprii

Prin frunzele-arămii se-ntinde tainic dorul,
Și-n stelele din versuri mă-nalț, eu, scriitorul,
Din ramuri arse curge lumina către mine,
Un Univers ce naște destine din destine.

Sub ploaia ce cade o taină se-ascunde,
Sub aceeași umbrelă păstărm doruri profunde,
Se naște din șoapte un vechi dor arzând,
Și pașii tresaltă cu fiori fremătând.

Pe buze se frânge un suspin,
Din ochi răsar lumini de crin,
Se-aprinde-n zare blând un ecou,
Și cerul tresaltă tainic din nou.

Pe drumuri uitate, în lungă căutare,
Mă pierd printre umbre, visând un alt sens,
Din clipe trecute rămâne-o chemare,
Un cântec ce-n suflet răsună intens.

În clipa de astăzi trăim doar prezentul,
Ne-atinge ușor și ne cheamă momentul.
Se-aprinde în suflet un cald fior,
Și vântul tresaltă cu glasul ușor.

Din vară a rămas un stins parfum,
Pe drumuri se împrăștie un fum,
Se clatină încet câte o frunză,
În toamnă inima mi se cufundă.

Se naște-n noapte gingașă cântare,
Un glas ascuns în veșnicul fior,
Din umbre crește dorul spre chemare,
Și arde-n suflet foc nemuritor.

Prin ramuri trece-un tainic freamăt lin,
În noapte cade dorul cel străin,
Se lasă peste viață mângâiere
Și-n suflet naște clipe de tăcere.

Pe cer se naște tainica regină,
Cu pas ei de argint și dulce glas,
Ea mângâie pământul cu lumină,
În timpul care-n stele a mai rămas.

Sub clarul de lună tresar în tăcere,
Se naște-n adânc o tainică dorință,
Îmi curg printre gânduri fiori și mistere,
Și clipa se schimbă-n suavă ființă.