Roryta - creaţii proprii

Se-așază-n mine dulcea așteptare,
În ritm de frunze curg suave zile,
Se întinde cerul iar peste hotare,
Și vântu'-aduce umbrele subtile.

Ne-mbrățișăm în șoapte cu glasuri cristaline,
Ca două versuri clare ce ard în vechi ruine.
Pe pagina iubirii scriem povești de dor,
Și ne-npletim în vise un dans strălucitor.

Sub cerul plin de stele când noaptea apare,
Și printre corturi pașii noștri se ascund.
Vântul adie ușor sub razele de soare,
Și gânduri hai-hui pe drumuri răspund.

Pe țărmul tăcerii sub caldul apus,
Se scurge din vară un cântec nespus,
Prin pașii ce-alunecă ușor peste zare,
Se naște din umbre un vis ce tresare.

Te-am așteptat o viață și încă te aștept
Cu dorul care-mi arde necontenit în piept
Te-aș fi iubit cu totul, cu cer, cu vis, cu rană,
Cu o iubire adâncă ce-n lume mă condamnă.

Sub cerul clar cu munții ca decor,
Pornim zâmbind cu dorul călător.
În suflet ducem poezie vie,
Și lumea pare-o nouă galaxie.

Pe fugă scriu, dar tot cu poezie,
Cu versuri vii, născute din magie.
Năvalnic vin cu râsul creativ,
Cuvântul curge lin, definitiv.

Într-un penar sub clar de lună,
Și unde-n vis se tot adună,
Idei ce rătăcesc prin minte,
Se sparg în sute de cuvinte.

Dincolo de cuvinte, în gânduri uitate,
E glasul ce tremură-n nopți vinovate.
În umbra tăcerii cu pasul ascuns,
Se naște un dor, într-un vis nepătruns.

Cu ochi de foc pătrund în vechea lume,
Ce poartă-n taină chipuri fără nume,
Sub pașii reci o umbră se înclină
Căci regăsirea-i taina de lumină.