Poezii despre Credinţă:

Plaiul de se coace, calea constelată,
apă de nor, plată, n-or să se împace...

Face şi desface zare-accidentată,

În seara asta, pui iubit, povestea legănată,
E c-o fecioară ce-a pornit, din Nazaret cu cale,
S-ajungă până-n Betleem să fie numărată,
Dar nu afla, sub palma nopții, pătuț c-al tău de moale...

Ochiul din făină, slana frunţii mare,
irisul din zare vor nea-calamină...

Sferuţa afină de-mi sare-n cărare,

Solz-bobuţ de linte, şarpele – ce-n cult e,
baltă, catapulte scapără-n cuvinte...

Viorea cuminte de tine-o s-asculte –

Grea rază din grâne, rai-gură-de-floare,
Olt de lăcrămioare şi-aprind perle-n zâne...!

Cine urcă oare arca-n zări stăpâne,

În valea roşie, în valea galbenă, în valea portocalie,
în valea albastră, în verdea vale, de vrei, ori, pe rând,
în fiecare dintre cele zece clipe sacre, chiar în toate văile
curcubeului – cel din Zalmoxianism, Iubito, unde văile-s

Scumpa Românie,pământ strămoșesc
Din adâncul ființei mele te iubesc
Ne ești moștenire de la geto-daci
Prin a noastră limbă,cinste lumi faci

Printre valahele brânduşe-ale Zalmoxianismului,
cu petalele buzelor ca borangicul, nişte episcopi –
din spaţiul antic-măreţei Dacii – propovăduiesc toate
cărţile creştinate, spre a se naşte eliadescul concept

Fără vreo reţinere, v-am spus marea taină
a unicei religii din Cogaion,
chiar pe culmea-curcubeu :
„...sunteţi părţi (bune, ori rele) din Dumnezeu

A trecut prin visul meu
Un fluture cu-aripe de stea
Preschimbandu-mă în flori de cais
Joacă-n pustie,mi-a zis