Poezii despre Credinţă:

Pe-al Tău drum prea vast, lumea-mi Ţi-e balast,
nori o-ntornadează, nouri o gonflează :
pe pământ, cu fast, în ceruri, fantast,
cu-ntrupări de frază, chiar şi de nefrază,

Suprema-Ți jertfă
de Liliana Roibu

Cu tâmplele în mâini, înzăpezită de gânduri

În echerul blând, mai sfinţesc un gând,
chip de promoroacă nu-mi vârî în joacă :
du-l cât mai curând, fă-i etern comând,
mai sus de băltoacă,-n flori de busuioacă,

Soartă și destin
...
Motto: ”În lume necazuri veţi avea;
dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Iisus Hristos)

Rostul vieții mele
...
N-am pierdut din anii mei, niciunul,
I-am trăit pe toți, așa cum am crezut,

Creier, cap de munte, bradu-n cearcăn-luncă,
neauă de-ochi de pruncă mi-arcuiescu punte...!

Suliţi mai mărunte – ori mai mari – m-aruncă

Stele de pe casă, mireasă şi rege,
neaua de pe lege-mi fac nunta-nţeleasă...

Floarea de-avrămeasă rănile-mi tot drege,

Mărul cât Edenul, ori aeroplanul,
aurul, varanul tot cer oxigenul...

Eu, dacă pierd trenul, nu mai văd vulcanul,

Maşină de tunde, iarbă, piei de nurcă,
seină de burcă se găsesc pe-oriunde...

Galbene secunde-n frunze-mi dau de furcă:

Timpul mai ferice, focul din horincă,
sacra mea sighincă vor să se explice...

De-mi dai o elice, ţi-aduc o junincă