Poezii despre Credinţă:

În pârâul clopoţind peştera-mi, Doamne,
e-o droaie de pietre-mpurpurate –
toate inimile mele anterioare :
pârâul le scaldă mereu, le murmură-n lamură,

Era lemnul ochiului, mu ;
era lemnul sternului, era lemnul coloanei
vertebrale, era lemnul nasului, mu ;
era lemnul călcâiului, mu ;

Mai sus decât ţeasta-i alt craniu,
mai sus decât acestea-s altele –
cranii concentrice, cranii-orizonturi ...

Poeții nu se umilesc
La alții milă nu cerșesc
Si nu pot fi manipulați
Cu pumnul de arginti furați.

Mulţumesc, Doamne, că mă laşi
să stau călare,
pe-această-nsomnorată protuberanţă a soarelui,
chiar în dreapta Ta...!

Mi-a fost frică.
Pentru că nu izbuteam să te iubesc,
vorba ta mi se părea o bălmăjeală neînțeleasă...

Renunț la visul colorat
De-a fi-ntre file aruncat
Ci către noul Univers
Îmi voi lansa timidul vers

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu / „Sarmis cântând ulcioare de Horez…“ (:)
Am iscălit şi luturi alb-codalbe
d-ulcioare cucuteniene,-n rate,
purtând mărgeane-n var de Ararate,

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
Doar limba vă e raiu-nvăţăturii...
E cea mai veche... Pare să rămână...
Pelasgă, sau valahă, sau română,

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
Da,-n Zalmoxianism, voi credeţi încă –
e Creştinismul vostru Cosmic, purul…!
Celestului azur i-aţi dat conturul