Poezii despre Credinţă:

Intre ceruri si pamint
Sta cuvintul marturie
Pentru cei ce-au fost si sint
Pentru cei ce vor sa vie

Buna dimineata lume a nepieritoarelor lumini
Iata,la chemarea ta
La vibrarea umbrelor tale de vis,
Am sosit.

De nu s-ar înnopta din timpul zilei,
Am avea vreme să-ndreptăm greşeli,
Să ne privim călcâiul lui Ahile
Şi să gândim spre mâine,-uitând de ieri…

Samson,gigantul in credinta
De o femeie-a fost invins-
Fermecatoarea ei fiinta
In lant de-arama l-a cuprins.

De douazeci de veacuri zace
Ucisa moartea,in mormint
Si tot de-atunci eterna pace
Inunda toate cite sint.

Te laud,cai esti vrednic Stapinul meu ceresc
Din mila-ti fara margini si eu acum traiesc.
Tu dai cele spre viata popoarelor intregi
Pe cel smerit tu Doamne l-nalti si il alegi.

Nicicind nu s-a-ntrerupt lumina
In pieptul celor mintuiti
Caci Altu azi le poarta vina
De-aceea cinta fericiti.

Iubirea mi-i depusa in contul nemuririi

Iubita mea e marea cea albastra
De dincolo de Galaxia Noastra
Acolo-mi poarta barcile de vise
Luceafarul luminilor promise

Se plimba domnul beznei in papuci
Satfiile se catara de cruci
Sodoma-si salta poalele in briu
Neghinia prin decret ajunge griu.