Poezii despre Credinţă:

caligrafie nouă în tâmplă


știu bine

Era pe cer un nor în dreptul Lunii -
În rest era senin până-nspre stele…
M-ardea iubirea sfântă ca tăciunii,
Dar eu ardeam de patimi efemere…

Inimi ce suspină
Se aud din Cer,
Sfinţii când se roagă -
Preaînalt mister!

Sunt logodit cu marea azurie
De dincolo de laptele stelar
Din ea si visul meu,copii rasar
Si ii adap ,iubind, cu apa vie.

Drumul ce duce catre Sine
Ti s-a deschis
Prin sangele tasnit din vine
De Miel ucis.

în bejenie prin Muntele Măslinilor


întoarce brazdă în talpă abisul

Te-am pescuit din ape-nvolburate
Ce te purtau la vale vrand-nevrand
Sa te trimit solie in cetate
Vestind eliberarea prin Cuvint

VEGHE

Vicleanul se strecoara-ncetisor
Ca o felina-n noptile virgine

Zadarnic alergati prin viata
Voi,oameni fara Dumnezeu,
Caci tot ce faceti e doar ceata
Acoperind un curcubeu.

Trecutul meu are culoare acră,
Iar viitorul mi se pare iute,
Iute deschis, de-un iute orbitor…