Alexandru Cristian - creaţii proprii
- Închinare
Eu nu mă închin la steaua
ce uşor a plecat în alt cer, în alt timp...
eu nu pot mişca mâna în faţa Ta,
nici a ei, nici a altora,
- Ruină
Asta e lumea Doamne, un
praf călcat de toţi demonii. De ce
nu ne salvezi? de ce uităm să te mângâiem
cu iubire? De ce revoltatul etern ne
- Te-am văzut...
Treceai grăbită pe stradă,
unde anume alergai?..
către infinitul speranţelor
pe care eu îl port în mine.
- Anti-Poezia
Scriu cuvinte ce zboară cu un înţeles
straniu,mic,ciudat.
Vorbesc de metafore uitate acum,
- Apocalipsa
Bate încet ceasul timpului,
a ajuns la abisul fără fund,
zilele, orele, minutele dispar,
negrul se lasă peste ele...
- Psalmistul
Lângă crucea de lemn, în genunchi,
ridică ochii blânzi spre cer,
mângâie soarele cu privirea lui,
buzele sunt sub razele soarelui,
- Îngerul
M-am teleportat în abis, unde jocul a murit,
iar speranţa a stat pe margine
cu o mască a ruşinii.
- Îngeri profani
Cu binecuvântări false,
cu bunătate de gheaţă,
vă uitaţi la simpli trecători în viaţă,
vă dau bineţe cu gând de ură şi ciudă.
- Declaraţie
Nu vreau să te îmbrăţişez,vreau
să mă uit la tine ca la o străina.
pot oare,putea-voi?
da de ce eşti la fel de frumoasă ca înainte
- Blestem
Certuri, scandaluri, ură
semănat-ai rege fără coroană,
sclav cu dorinţa moartă.

Distribuie acest autor: