Alexandru Cristian - creaţii proprii

Alexandru Cristian Alexandru Cristian este un poet, prozator, critic literar și istoric român. S-a născut la data de 23 octombrie 1987 în orașul Brăila. județul Brăila, România. A debutat la vârsta de 14 ani în revista Liceului Teoretic Jean Monnet. A început să scrie poezie de la vârsta de 13 ani. Versurile timpurii au fost culese și publicate în volumul de debut Versuri Ciobite, publicat în anul 2011 la Editura Semne-Artemis, și republicat în anul 2018. Al doilea volum de poezii este un volum închinat iubirii, Pietre si Inimi, publicat în anul 2015. În 2018 a publicat în Israel poemul Zburătorul la Editura Familiei.

A publicat volumele de poezii Versuri Ciobite la Editura Semne-Artemis-2011, Pietre și Inimi la Editura Epublisers-2015. A publicat cărți de politică internațională și geopolitică, printre care amintim monografia Între Elefant, Urs şi Dragon- Spre o nouă arhitectură globală, la Editura RAO-2014. A publicat volumul de poezii Sacralitate la Editura Familiei in Israel, în anul 2015, republicat în anul 2017 .
A abordat și proza scurtă, publicând Povestiri în ramă, un ebook în anul 2015.
Este autor al unor articole științifice în domeniul securității și apărării naționale, istoriei, geopoliticii, istoriei medicinei, relațiilor internaționale. A publicat peste 200 de recenzii literare pe site-ul Bookiseala.ro. A publicat poezii și articole pe blogul personal AlexCristian.ro dar și blogul site-ului ziarului Adevărul.
Este membru al Societății Scriitorilor Militari și al Societății de Istoria Medicinei, a obținut Diploma de Străjer al Limbii Române acordată de Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă și Literatură Română.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Închinare

    Eu nu mă închin la steaua
    ce uşor a plecat în alt cer, în alt timp...
    eu nu pot mişca mâna în faţa Ta,
    nici a ei, nici a altora,

  • Ruină

    Asta e lumea Doamne, un
    praf călcat de toţi demonii. De ce
    nu ne salvezi? de ce uităm să te mângâiem
    cu iubire? De ce revoltatul etern ne

  • Te-am văzut...

    Treceai grăbită pe stradă,
    unde anume alergai?..
    către infinitul speranţelor
    pe care eu îl port în mine.

  • Anti-Poezia

    Scriu cuvinte ce zboară cu un înţeles
    straniu,mic,ciudat.

    Vorbesc de metafore uitate acum,

  • Apocalipsa

    Bate încet ceasul timpului,
    a ajuns la abisul fără fund,
    zilele, orele, minutele dispar,
    negrul se lasă peste ele...

  • Psalmistul

    Lângă crucea de lemn, în genunchi,
    ridică ochii blânzi spre cer,
    mângâie soarele cu privirea lui,
    buzele sunt sub razele soarelui,

  • Îngerul

    M-am teleportat în abis, unde jocul a murit,
    iar speranţa a stat pe margine
    cu o mască a ruşinii.

  • Îngeri profani

    Cu binecuvântări false,
    cu bunătate de gheaţă,
    vă uitaţi la simpli trecători în viaţă,
    vă dau bineţe cu gând de ură şi ciudă.

  • Declaraţie

    Nu vreau să te îmbrăţişez,vreau
    să mă uit la tine ca la o străina.
    pot oare,putea-voi?
    da de ce eşti la fel de frumoasă ca înainte

  • Blestem

    Certuri, scandaluri, ură
    semănat-ai rege fără coroană,
    sclav cu dorinţa moartă.