Alexandru Cristian - creaţii proprii

Alexandru Cristian Alexandru Cristian este un poet, prozator, critic literar și istoric român. S-a născut la data de 23 octombrie 1987 în orașul Brăila. județul Brăila, România. A debutat la vârsta de 14 ani în revista Liceului Teoretic Jean Monnet. A început să scrie poezie de la vârsta de 13 ani. Versurile timpurii au fost culese și publicate în volumul de debut Versuri Ciobite, publicat în anul 2011 la Editura Semne-Artemis, și republicat în anul 2018. Al doilea volum de poezii este un volum închinat iubirii, Pietre si Inimi, publicat în anul 2015. În 2018 a publicat în Israel poemul Zburătorul la Editura Familiei.

A publicat volumele de poezii Versuri Ciobite la Editura Semne-Artemis-2011, Pietre și Inimi la Editura Epublisers-2015. A publicat cărți de politică internațională și geopolitică, printre care amintim monografia Între Elefant, Urs şi Dragon- Spre o nouă arhitectură globală, la Editura RAO-2014. A publicat volumul de poezii Sacralitate la Editura Familiei in Israel, în anul 2015, republicat în anul 2017 .
A abordat și proza scurtă, publicând Povestiri în ramă, un ebook în anul 2015.
Este autor al unor articole științifice în domeniul securității și apărării naționale, istoriei, geopoliticii, istoriei medicinei, relațiilor internaționale. A publicat peste 200 de recenzii literare pe site-ul Bookiseala.ro. A publicat poezii și articole pe blogul personal AlexCristian.ro dar și blogul site-ului ziarului Adevărul.
Este membru al Societății Scriitorilor Militari și al Societății de Istoria Medicinei, a obținut Diploma de Străjer al Limbii Române acordată de Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă și Literatură Română.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Primăvara italiană

    După o lungă şi geroasă iarnă
    O rază blândă îmi mângâie inima,
    O apariţie... de pe alte meleaguri...lira mea sună
    Din nou pentru o nouă iubire sublimă.

  • Teologul

    Uitat în ascunse cărţi pătrunde tainice
    mistere, ochii îi sunt goi.
    Lumea este acum teoloagă, el nu mai are ce
    căuta, nimeni nu şi-l aminteşte, uitat pe banca

  • Opinie simplă

    Oare cerul se va rupe
    Iart tu vei plânge
    Oare eu voi pleca
    Iar tu vei suferi.

  • Oare

    Oare vei putea ierta
    Pasul meu, vorba mea.
    Oare vei putea uita
    Sarutul meu, mangaierea mea.

  • Despre tine

    O formă de viață crește în mine
    Păgânul cu ochi de înger
    Arunc mir peste tine
    Cerului îi cer

  • Nu te voi mai iubi

    Nu te voi mai iubi,dacă într-o zi voi muri
    de ce nu pricepi această dorinţă? A iubi este
    omenesc, dar tu nu poţi înţelege….eşti visătoare.
    Dacă tu vei muri eu tot te voi mai iubi,

  • Rătăcire

    În lume o frunză cade
    un pom asuprit de vânt se rupe
    un slujitor drept cade
    o inimă bună se rupe.

  • Zbor frânt

    Sufletul meu tânjeşte după cerul
    Şi marea în care tu exişti.
    Iubirea mea, pot zbura lângă tine,
    Pot dansa lânga infinta ta frumuseţe?

  • Despre tine

    O formă de viață crește în mine
    Păgânul cu ochi de înger
    Arunc mir peste tine
    Cerului îi cer

  • Despre tine

    O formă de viață crește în mine
    Păgânul cu ochi de înger
    Arunc mir peste tine
    Cerului îi cer