Poezii despre Singurătate:

Am muțit de atâta durere,
nu mai există cuvinte de spus,
îmi despart buzele din pură plăcere,
iar tăcerea din mine-i precum un răspuns.

Tupilat între iubire și blestemul amărui
De-a vedea atâtea umbre care îi smolesc retina,
Sufletu-mi petrece-n Hades, adunând din foc lumina
Și se-ntreabă: e-nțeleaptă patima din sine? Nu-i!

TĂCÂND

de Marian Florentin Ursu

"în ultima secundă a vieții mele, oricând va fi, voi spune că a fost minunat"

Tot infinitul l-am simțit egal
Cu marile-ntrebări ce-au curs prin mine...

Mă strâng pereții cu ochi,
iar aerul e greu de tras în piept,
ușile stau veșnic tăcute,
nu mai apasă nimeni pe clanță.

Foi rupte si cuvinte irosite
Asa incerc sa-mi ascund gandurile nesfarsite
Amalgam de cuvinte insirate pe pagini infinite
Scrise printre lacrimi in noptile nedormite

Goliciunea se varsă în pahare care nu au finalitate,
sufletul meu s-a stins după ultimul.
Totul în jurul meu e pe picior de plecare,
eu zăbovind în crâşmă - aşteptănd ultimul tren.

SCLIPIRI DE OPAL


de Marian Florentin Ursu

Car pașii agoniei prin nudele corvoade,
În sânge încă port amarul descompus;
Se înnoptează iară și Raiul ne dă roade
Cu turma lui de oi, de lupi dinspre Apus.

NOAPTE ÎNALTĂ

de Marian Florentin Ursu