Samoila - creaţii proprii
Aş vrea sǎ vǎ scriu lucruri despre mine, dar nu mǎ cunosc suficient.
Când voi afla asta, am sǎ vǎ spun şi vouǎ. Dacǎ, citindu-mi poeziile, veţi afla mai multe despre mine, voi fi încântat sǎ le aflu de la voi.
samoilǎ
- Sub cerul plin de astenii
Te-ai pierde-n dans
De flǎcǎri
Dac- ai ştii
Cǎ nu devii cenuşǎ
- Fantezie
Nicǎieri nu te simţi
Bine,
Deşi vrei sǎ scapi
De asta,
- Frǎmântǎrile fiinţei
Te-ai dus
Tocmai în vârf
De deal,
Fiinţǎ!
- Un spirit
Un spirit se agită
În salon
Printre doamnele
Cu pǎlǎrie
- Nu trebuie vreo pregǎtire
Mila,
Pedeapsă pentru mine,
E o cruzime
Între cruzimi
- Alegeri
Admir cum se ridic-o floare
Drept înspre cer, tenace,
O rugă închin, şi pun o întrebare:
De ce simţirea mă preface?
- Mǎ dau uituc
Încerc,
Deşi nu e uşor,
Defectele-mi
Să le abat
- Goarna trezirii
Le ştiţi pe toate numai voi,
Fiinţe încrezute, hilare şi sucite!
Pe care devenirea le trece la strigoi,
Sărmane umbre, mereu neliniştite!
- Sunt, oare, de acuzat?
Când presimt cǎ-mi vine
Starea
De neagră
Supărare
- Răzbunarea
Orice durere cu timpul slăbeşte,
Silind rǎzbunarea cu faţa-i plecată
Să părăsească ce îndrăgeşte,
Sugerând că totul se gată.
Distribuie acest autor: