Samoila - creaţii proprii
- Atâtea femei
Atâtea femei sunt frumoase
Cǎ ochii îţi fug-n neştire
Şi sufletul trage ponoase
Când picǎ sǎracu-n iubire.
- Sǎ sǎruţi şi rǎsǎritul
Eşti supǎratǎ şi pe stradǎ
Cǎ uneori e tristǎ? Te cred!
În asta nu-i nimic de sfadǎ,
E doar realul unui biped.
- Pǎcat obiectiv
Dacǎ nu greşea Adam
Cȃnd sub pom era prea nou,
Eva noastrǎ, tam-nisam,
Ar fi fost doar bibelou.
- Nu trǎim dupǎ porunci
Ai putea sǎ-ţi cultivi, oare,
Tot ce-n tine este bun,
Ţinând pǎrţile-ţi contrare
Înfundate-ntr-un cǎtun?
- N-ar fi avut vrun rost
Te uiţi în jurul tǎu
Şi-auzi
Cǎ s-au fǎcut minuni
Cu carul.
- Despre ispitǎ şi ducerea-n eroare
Nu ştiu de ce
Semenii mei
Comit confuzii
Prea uşor
- Ce nu poate sǎ facǎ Dumnezeu
Gândindu-mǎ serios
La ce cred
Şi
Ce e bine,
- Şi apoi unde gǎseşti?
Viaţa e misterioasǎ
Uneori istovitoare,
Dar în tine face casǎ
Plinǎ de istorioare.
- Despre bine şi rǎu
Ţi se-ntâmplǎ sǎ fii bun?
Ǎsta nu-i meritul tǎu!
Trebuie sǎ fii nebun
Sǎ sari peste ce e rǎu.
- Despre candidat
De ce vrea omul normal
Sǎ devinǎ candidat,
Adicǎ, un biet hamal
Risipindu-se treptat?

Distribuie acest autor: