SAlecsandru - creaţii proprii

Am ars destul-
Nu vreau sa ma preschimb in scrum
Langa alesul drum,
Ci fug in sus.

Iubirea-vulcan cu magma stelara,
Aura solara,
Roua lunara,
Foc ce nu se stinge

Am intilnit frumoasa invaluita-n foc
Si stiu ca ziua-ntrega mi-e plina de noroc;
De cite ori mi-apare pe nesimtite-n drum,
Cu focul ei aprinde si inima-mi de scrum

Cine esti tu,de te-ai ascuns
In visul meu,asa,deodata?
Pe ce poteca ai patruns
De n-am simtit,frumoasa fata?

Se logodeste cerul cu pamantul
In numele lui Dumnezeu-Cuvantul
Gatind , pe veci,viclenei morti,mormantul.

Nu mai caut fericirea
Pe pamant
Mi-am descoperit menirea:
Stiu sa cant

Tu esti in turma vietii oaie
Ce nu se pierde in pustie;
Pana sa pleci in cer nu mai e
Decat un timp ,ce El il stie,

Cind crezi ca viata ta e sfanta,
Caci ai pornit pe calea stramta
Si inimaa mereu iti canta
Si duhu-n ceruri ti se-mplinta,

Poarta-ti crucea in fiinta
Rastignind porniri trupesti
Daca vrei,spre biruinta,
Drumul vietii sa-l gasesti.

Ma spovedesc in fata Ta
De tot ce ma-ntineaza,
Caci numai Tu ma poti ierta
Si-mi tine mintea treaza.