SAlecsandru - creaţii proprii

Aleg sa stau cuminte-n banca mea:
Scolar pe drumul vietii pan-la moarte;
Un Altu-n brate zilnic sa ma poarte
Spre tronul unde canta dragostea.

Am vrut sa demonstrez ca se mai poate
Ca sa iubesti la saizecicinci de ani;
Ca nu sunt socotelile-ncheiate
Si-astepti sa mori cum vor ai tai dusmani.

Sirena cu glas cristalin
Ma chiama-n talazuri sa vin,
M-asteapta cu dulcele-i vin
Turnat in petale de crin.

Mi-ai fost izvor de bucurie
Si de-ntristare,tot asa
Si poarta catre vesnicie
Si mijloc de-a fugi de ea.

Pentru aceasta tara trista,
Ca legamant de incheiere,
Cat neamul nostru mai exista,
Cat neamul nostru mai rezista,

Stapane al visurilor mele
Salasluind prin nori de stele!
De cand m-ai vrut ca locuinta,
Straluminezi intreaga-mi fiinta.

Ma mangaie din nou iubirea
Ca nu cumva sa uit ca sunt
Copil al ei pe-acest pamant
Cu duhul,trupul si simtirea.

Dependent de tine
Sunt,ca de cafeaua
Care-mi face bine-
Asta e beleaua.

De cand cuvantul m-a nascut
Ca prunc din alta lume,
Nu ma mai satur de pascut
Din Carti,intelelpciune

Cu cat se strang a timpului perdele,
Se-apropie plecarea ta-ntre stele;
Nu-i de mirare ca inselatorul
Vrea sa-ti ucida in fasa viitorul.