SAlecsandru - creaţii proprii

Ai alergat ca armasarul,
De viata grea nu ti-a pasat
Caci ai primit din ceruri harul
De-a deveni ce esti:barbat.

Iubire cruda,foc strain,
Aducatoare de suspin,
De ce-ai venit in viata mea
Si vrei sa fii regina-n ea?

Mi-e dor,mi-dor nebun de tine,
De ochii tai cu-a lor lumine;
Mi-e dor de paru-ti incretit
Cu straluciri de antracit,

Cu cata ura-ai fost primit
De-a noastra omenire,
De parca,Doamne,ai venit
S-o duci inspre pieire.

Incatusat in hainele de lut,
Nu poti incepe zborul printre astre
In locul pacii de la inceput
Al sfintelor nemarginiri albastre.

Gradina suspendata de cuvant,
E locul pacii,celalalt pamant;
Acolo esti chemat sa locuiesti
Dar pan-atunci mai trebuie sa cresti:

Cand am pe Domnul calauza,
Cum credeti voi ca -m sa ma tem
De rautatea ce m-acuza
Si-arunca asupra mea blestem?

Focul sacru ce ma tine
Cu puterea lui in brate
A prins a iesi din mine,
Ca de ceruri sa se-agate

Cer sa-ti fiu ambasador
In aceasta lume,
Sa spun tare tuturor
Despre sfantu-Ti nume.

Simtirii mele-aprinse nu-i scapa nicio clipa
Simtiri asemeni siesi ce-n juru-i se-nfiripa;
Ea vesela tresalta si canta -n vers romantic
Eterna frumusete,curata,de tip antic.