Poezii despre Patrie:

N-am avut mult.
Doar o cameră mică, cu pereții crăpați,
Și o pâine împărțită la doi.
Dar din fereastră vedeam câmpul

În drum spre casă, un suflet blând se îndreaptă,
trecând prin ocoluri, pe valuri, în singurătate.
El poartă cu sine, o amintire ce-l doare,
despre frumoasa lui țară, care astăzi e pe cale să moară.

Un dor de casă mă apasă,
peste casa strămoșească.
Un suflet trist profund vibrează,
ca Duhul Sfânt ce-i pasă,

Străin
...
În țara mea, printre români, străin
N-aș putea să spun că sunt român,

Se leagănă pe munte-n vânt ușor
Un steag cu trei culori, e-o poveste,
Albastrul blând, cu dor nepieritor,
Și galben, grâul copt ce-n soare crește.

România mea
...
Am auzit că se vinde la tarabă
Bucată cu bucată-n mare grabă,

Românii, străbunii.
...
Insensbili, ca din piatră
Nu mai e ca altădată

Opriți-vă!

Opriți-vă, nu treceți de suportabilitate,
Nu treziți cumva bestia ce doarme,

După mamă sunt vrâncean,
După tată mi-s oltean.
În Muntenia dau târcoale
Unui borş de perişoare,

Noaptea minții
...
Stingeți lumina vă rog,
Nu e nevoie de lumină