M Horlaci - creaţii proprii

Nervos
Se zbate în mine ultimul gând
Sunt o colivie fără gratii
Păzită de aerul toamnei

Plânge inima unui soldat de plumb
S-a copt
Porumbul din porumb
M-am copt la umbra lui si tac

O stea pe cerul nopții
Își plânge raza ei
În ochii mari, scântei
Par' lacrimile sorții

Aici, steaua albastră
Îmi sucește mintea, vămi și vapoare
Mă dor rănile lipsite de soare
E vina voastră

Pe unde frunza-i ruginie
am trecut eu
la braț cu toamna

Pe când iubirea toamnei creste
Un Everest din frunze, mii
Văd chipul tău pe la ferestre
Parcă mă-ntrebi, nu vii?

Un respect negru
Pe calea morților ce-s vii
Înger integru
Decedat

Apar câteva puncte
O pată de-ntuneric e tinerețea mea
De moarte urmărită o pasăre se-ascunde
Apar câteva puncte

Când luna curge prin cămară
cu trupul de lumină nins,
eu beau din cupa ta amară
amorul nostru interzis.

Distanța dintre noi e-atât de sumbră...
Prin ochii unui corb, poemul meu
Pe trupul tău se-ntinde ca o umbră,
Dând timpul nostru zeilor trofeu.