deloc n-o să mă pretind nemaitrecând fără nimeni prin asta
când extazul grotesc nu m-a chinuit destul înainte să mă doară mai tare
proaspăta proteză de la sânul cercului anti-social înjumătăţit de zeci
de răni uscate pansate slab cu cea mai puţin atipică antipatie – universală
am bătătorit a gol toată calea către cabinet către vestiar
către niciun Dumnezeu dornic-aştept să cadă să usture sănatos din cer
alt sân
lua-m-ai, Domn; nu e blestem, e speranţă şi aceeaşi speranţă se lasă, căzând
vezi mai multe poezii de: Lorem
Detalii poezie:
Distribuie pe: