Dorurot - creaţii proprii

Doamne, oare pierd izvorul
Inocent și fermecat
Unde-i scris să-mi înec dorul
În iubiri făr’ de păcat?

Ni-e gândul hoț de perle uneori,
Revinde spre citire dragi povești,
Ai vrea azi mai intens să le trăiești
Și tot mai liber să te simți în zori...

Incursiune-n viitor

Femeie, cu frânghii de laser mi-ai prins
Zborul din cușca cu fierul încins!

Sub frunte un pian dezacordat
Îmi reproșează niște clape lipsă,
Văd chipul tău, de toți mult adorat
Zâmbind ca soarele după eclipsă.

Înaltă și zveltă mă mângâie iarba,
Duioasă-i de uit c-am venit la cosit,
E rutul în toi și-aș vrea baba oarba
S-o-ncepem iubito-n covorul ursit.

E teamă în popoarele de oi,
Ciobanii-s rari și cam greoi la minte,
Se-adună-n haite lupii din zăvoi
Căci vânătorii au rugină-n flinte.

Am luptat cu iarna, viscolul și vântul
Pe-ascuțite stânci în drumul spre Parnas,
Lira lui Apollo-mi primenea avântul
Spre izvorul din furia lui Pegas.

Vreau morbul hibernării să mi-l sugrum c-o sfoară
Pe care-am înșirat zestrea de pânze albe,
În piept, o turturea bocește-o primăvară
Ce zi de zi adună îndoliate salbe.

Haotic dans au fulgii în strunga dintre ani,
Iar crivățul ne-alungă cenușa din cuibare,
Ne-nțeapă undrea-n oase spre a hrăni zăgani,
Dar măduva-i puțină și țipă a schimbare.

Rotirea aceasta e un zbor ce-a ajuns
Pe șiruri de scoici când negre când albe,
Pelinul sau mierea ni-s prânzul ascuns
Cât zori și apusuri vin să ne scalde...