Șapte cugetări mărunte de femeie - Friedrich Nietzsche

Cu cât femeia zăbovește,
bărbatu-n față se tâtăște!

Vârsta și știința vlagă dau
chiar virtuților care n-o au.

Haina neagră și discreția, pe drept,
dau femeilor un aer înțelept.

De noroc îmi umplu casa
Domnul – și croitoreasa.

Tânărul: o peșteră care-nflorea.
Cel bătrân: un căpcăun ieșind din ea.

Nume nobil, elegant piciorul său,
și bărbat în plus: de-ar fi al meu!

Vorbă scurtă, și gândire-nceată –
măgărița cade-n cursă-ndată!



Traducere Simion Dănilă

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Friedrich Nietzsche



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.