Pornind din Paumanok – 16 - Walt Whitman

O clipă în drum mă opresc,
Pentru tine, Americă!
Și iar slăvesc prezentul, dar vestesc, fericit și
sublim, viitorul acestor State,
Cât despre trecut, eu rostesc ce-a rămas prin văzduh
de la Roșii de baștină.

Băștinașii piei roșii,
De la ei ne-au rămas adieri ale firii, vreun ropot
de ploaie și vânt, chemări ca de păsări
și fiare-n păduri, închise de noi în
silabe și nume,
Okonee, Koosa, Ottawa, Monongahela, Sauk,
Natchez, Chaitahoochee, Kaqueta,
Oronoco,
Wabash, Miami, Saginaw, Chippewa, Oshkosh
Waiia-Waiia,
Și după ce au lăsat amintirea aceasta prin State,
au pierit, s-au topit, împânzind cu-al lor
nume pământul și apele.



Traducere Mihnea Gheorghiu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Walt Whitman



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.