Autor:samoila
Adăugat de: samoila
vineri, 02 octombrie 2015
Gândirea rece revine în ea, Sunt curios ce va susţine Dac-o ridic ca pe o spiréa, Bolta încrederii în mine. Atent să înţeleg ce vrea, Şi dacǎ-i bine sǎ cârteascǎ Pre limba ei atât de grea, Deschid gândirii o fereastrǎ. Nu sunt atins de-nfumurare Sau de-o gândire fǎrǎ scut, Cǎ mǎ consumǎ-n disperare Cu ultimul atom tăcut!
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumos scris... danab sâmbătă, 03 octombrie 2015
Versuri frumoase :) Succes si pe viitor si multa inspiratie iti doresc. ali vineri, 02 octombrie 2015
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Hipopotamul îşi poate deschide gura atât de mult încât să cuprindă o persoană de 1,2 m înălţime.
Seriozitatea este singurul refugiu al celui superficial. Oscar Wilde
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: