Psalmul XXI - Ştefan Augustin Doinaş

Stiu, stiu prea bine, Doamne, ca te joci.
In largul marii, in pustiu, sub roci
placerea Ta de-a plasmui sub deget
pigmei sporeste lumea. Dar eu preget
sfios : ce sunt ? Tipar in care, greu
si jalnic, modelandu-se mereu,
se-arata insasi tainica Ta fata ?
De ce te joci, Stapane ? Ce ne-nvata
divina Ta indemanare de-a
ne oferi, precum o acadea,
aceasta existenta dulce-amara?
Jucandu-ne noi insine-ntr-o doara
"de-a Domnul si de-a Dracul", nu Te temi
ca-n loc sa ne sanctifici, ne blestemi ?
ca-n loc sa-ti dovedesti in mine chipul ,
imi curgi ca printre degete nisipul ?

Coboara, Doamne, ca sa vezi ca jos
vai ! jocul nostru-i foarte serios …

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.