SAlecsandru - creaţii proprii

Voi învia în ziua de apoi
Dar viu voi fi în viață și în moarte;
Voi părăsi demonicul gunoi
Ce tine-n întuneric vieți deșarte

Mi-e visul tânăr ca un prunc
Şi catre ceruri îl arunc
Şi îl trimit şi către voi
Că sol al zilei de apoi.

Da-mi Doamne dragoste cu carul
Să-mi pot purta pe-aici amarul
Și gândurile mele toate
Spre țara din eternitate

Te tulbura nemarginirea,
Si groaza mortii mai ales?
Ravnesti sa afli nemurirea,
Gandesti la ea destul de des?

Eu sunt iubirii menestrelul-
A ei aripă m-a atinis
Spre--a viețui la fel ca Mielul
Pe crucea Golgotei întins.

Biserică laodiceana
Care te crezi fară prihană
Nu simți cum frigul te cuprinde
Sub înghețatele cuvinte?

Și de-ar fi să plec acum
Nici că-mi pasă-
Domnul mi-a croit un drum:
Merg acasă

Pe zi ce trece ne plimbăm
Dar aerul nu îl schimbăm ,
Căci noi și el ne învârtim
Pe-al Terrei cerc și ne mândrim .

Privește sus-așa să faci ,
La Domnul Vieții,care-L placi
Privește necurmat și taci,

Nu vreau nimic din lumea rea
Cu pieptul ca de piatră
Un lucru vreau:doar dragostea
Să-mi fie foc pe vatră