Toamnă - Rainer Maria Rilke

Cad frunzele ca de departe, cad
parcă și grădinile celeste
pălesc, iar în căderea lor nu este
decât refuz...
Și,-n nopți, pământul greu
cade-n singurătatea dintre astre.

Cădem, cădem cu toții. Mâinii noastre
i-e dat și ei să cadă și mereu
cad altele...
Ci, totuși, Unul este
ce ține-n mâinile-i cu vine-albastre,
nespus de blând, căderile aceste.



Traducere Șerban Foarță

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.