Texte sau Proză:

Între noi, timpul, pantera roz, jocul.... și păcatul

Agora, o piață a deșertăciunilor, o piață unde un înțelept privea lumea și universul. În jurul său tineri, bătrâni, discuții, vanitate. Nicio femeie. Nu[...]

Mă plimb pe străzile pline de oameni din Bucureşti. Mă opresc în faţa Universităţii şi privesc statuile vis-a-vis. Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul[...]

Aseară, o diligență a sosit în orașul nostru. Toată lumea se uita mirată, unii nici nu știau cum s-o numească, așa de ciudată li se părea această apariție[...]

Singuri în redacţie: Eminescu şi Ioan Russu Şirianu. Aşezat pe pervazul ferestrei deschise, autorul „Sărmanului Dionis” citea o revistă germană. Corectorul[...]

Ziarul „Timpul” îşi avea redacţia într-o casă boierească spaţioasă, într-o cameră nu prea plăcută, cu tavan înalt, cu ferestre mari şi multă lumină.[...]

„Poet înseamnă să ai nevoie de poezie ca de aer. Ea să fie răsuflarea ta. Înseamnă ca tot ce se frământă în tine, tot ce arde în tine, cugetare, visare,[...]

Scrisul mi-a fost mereu eliberare. Nu știu cum de este posibil să te simți liber într-un refugiu, într-un loc izolat unde îți dai voie să fii tu. Ești închis[...]

Când pari să te fi decis definitiv să-ți petreci seara acasă, când ai îmbrăcat halatul, când te așezi, după ce ai cinat la birou, sub lumină, și începi să[...]

RECUNOȘTINȚĂ

Izvor tulbure

În poezia mea veți intra ca într-un sat de munte- veți vedea întâi,, neobișnuitul,,. Veți remarca frumusețea sălbatică a locurilor, iarna veți simți în[...]

Punctul final-fragment-

MOARTEA CĂUTĂTORILOR DE COVRIGI

DE FELICITAS

OAMENI DE CARTON

GENIUL DE CARTON

CETATEA DE CARTON

Starea poeziei azi… Nu de azi, de ieri a început demitizarea actu­lui/ misterului poetic și a celui de la care pornește/ în firea căruia se întâmplă, poetul.[...]

„Why is Modern Art so Bad?” Este titlul unui videoclip postat pe YouTube de un profesor de artă. După contorul de șapte cifre al celor care au vizionat „situl”[...]

Îi simți prezența, în pat, la spatele ei. O respirație rece îi înfiora ceafa. Brațul bărbatului o cuprinse și o trase spre el. Un șarpe urca de la glezne spre[...]

În timpul unei nopți insomniace, sătulă de freamăte și sinucideri, îmi regăseam carnea rătăcind de-a lungul unei familiare suburbii, astronomice ca[...]

În literatura clasică, inima este un element adeseori întâlnit. Ea este asociată cu sentimentele noastre. Un templu sacru al celor mai înalte trăiri și[...]

Am putea, dacă am dori, să ne imaginăm că suntem doi ghimpi care cresc pe scoarța unui pământ însângerat. Din sângele lui ne hrănim ambițiile, dorințele.[...]

Radu Gyr, ultimul cuvânt la Tribunalul Poporului