Texte sau Proză:

Fernando Silva conduce spitalul pentru copii din Managua.

Nuvele şi schiţe

― Strângeţi rizervă, că se opreşte! strigă vardistul, crăpând uşa dinspre stradă.

- Când zăcea în fășii în poala mamei, își întindea mâinile după soare vrând să smulgă strălucirea lui rotundă de pe ceriu. Și zarea nu i-a răspuns[...]

Iubirea nu durează îndeajuns

Un neam de cârcotași

Ți s-a întipărit zâmbetul pe chip, un scut sub care ascunzi dureri, tristeți, incertitudini. De netrecut, acest sistem de apărare îți dă certitudinea că ești[...]

Un bătrîn scriitor și firește sărac, pe care pacostea unei boli l-a pus pentru o vreme în contact cu spitalul, ne-a evocat deunezi la redacție, cu indignare,[...]

Din Bucegiul, care, vechi de bătrân ce este, a văzut așa de multe, încât nici nu-i mai vine să se mire de nimic, se avânta clocotind un pârâu de munte atât de[...]

În cea stație:

Era miezul nopții, în Lancanster. John ieșise la plimbare, somnul îl ocolea în cămăruța mică închiriată, de la ultimul etaj al unei clădiri vechi. Pereții,[...]

(Fragment)

Suntem tineri şi privim cu dispreţ şi superficialitate către vârsta a treia, ne gândim (sau poate de multe ori nici măcar atât!!) că mai avem o groază de timp[...]

Ca un bătrân care-şi explorează trecutul, încerc să derulez în memorie, precum o peliculă de film, paginile opace sau dimpotrivă, limpezi, ale cuprinsului meu.[...]

Se ştie că la baza atitudinii noastre de mai târziu, în societate, stau cei şapte ani de acasă. În afară de asta, cred că aş putea să mă întorc puţin în[...]

O şi văd în faţa ochilor, o copiliţă cu părul bălai şi ondulat, cu bucle mari, rebele, căzându-i pe umeri, care se supăra de fiecare dată când îi[...]

În general, unui bărbat îi place să se simtă rege, leu, în mica lui celulă cavernoasă a societăţii, în familie, şi pe undeva aşa şi este. Acest lucru îi[...]

Astăzi, micuţa mea m-a sunat tulburată la serviciu, să-mi comunice că a văzut pe Internet o fotografie cu tatăl ei alături de femeia care ne-a distrus mariajul,[...]

Aventurile, domnia, războaiele, moartea lui; rolul său în istoria universală şi în viaţa poporului român. (1572-1574)

după Edgar Poe

...Şi coardele vorbiră prelung şi trist. Eu n-aş fi voit să le ascult, căci ştiam bine amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară aşa de rugător[...]

Un poet adevărat, oricât s-ar feri de această nenorocire profesională, trebuie să facă parte dintr-o generaţie de muritori. Trebuie să întrupeze, măcar după[...]

Focul de la Moreni e cel mai venerabil incendiu din Europa. Totuşi acest Matusalem al nostru e încă verde, se ţine drept ca o lumânare şi, dacă i s-ar îngădui[...]

Se făcuse douăsprezece noaptea şi nu aveam de gând cu niciun chip să mă duc să pierd vremea visând cu capul pe pernă, într-o lentoare caniculară ce-mi aspira[...]

În anii ciuruiţi de gloanţele comuniste eram o adolescentă cu capul în nori şi abia dacă îmi cunoşteam ziua de naştere. Ştiam aniversările celor de lângă[...]