Imnul lui Homer către Soare - Percy Bysshe Shelley

O, Calliope, fiică a lui Zeus, înalță din nou
Cântecul tău slăvind Soarele strălucitor;
Pe el, nimfa cu ochi mari, Euryphaessa, l-a născut
Din unirea cu fiul Cerului înstelat și al Pământului;
Euryphaessa, sora cea frumoasă și vestită
A marelui Hyperion, căruia i-a dăruit
O progenitură de copii minunați: pe tânăra Auroră,
Ale cărei brațe sunt precum doi trandafiri abia înfloriți,
Pe Luna cu plete de aur și pe Soarele nemuritor,
Care, purtat de cai cerești, își parcurge neînvins
Călătoria, luminând lăcașurile
Oamenilor muritori și ale zeilor veșnici.

Privirea sa impunătoare strălucește cu ardoare
De sub coiful de aur, de unde țâșnesc
Și se propagă departe raze limpezi de lumină;
Chipul său, scăldat într-o glorie radiantă,
Strălucește larg de sub pletele sale grațioase,
Iar veșmântul ușor ce-i învelește trupul,
Țesut cu finețe din fire eterice,
Strălucește în bătaia vântului înălțător.
Caii săi iuți îl poartă curând spre Apus,
Unde mâinile sale divine opresc zborul abrupt
Și carul iute cu jug de aur, pe care el
Îl coboară din Cerul luminos în adâncul mării umbroase.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley