O, va sosi oare acea zi
Când voi întreba neîncetat – ba chiar voi sădi
Întrebări eterne în auzul Tău,
O, Eternitate! – și voi afla cum se face
Că buruienile plăpânde cresc și rămân drepte,
Neclintite sub curentul ce le calcă-n picioare.
Cum furtuna dărâmă lucruri titanice;
Smulge arborii din rădăcini
Și tulbură într-o clipă mările puternice.
Cum a pâlpâit prima scânteie; cum primul copac,
Primul peștișor auriu, prima pasăre albastră și liberă,
Și primul prunc ce gângurește
Și-au făcut măreața intrare
În această casă a minunilor, în vizită.
Ei vin, îi văd;
Doar creșterea lor o urmăresc.
Mâna Ta cosmică, făuritoare,
Ce lucrează în taină pe uscat și pe mare,
Doresc s-o cuprind,
O, Eternitate.
Distribuie: