Nicu hăloiu - creaţii proprii

Focul sacru

Să nu pătrunzi acolo de nu ești ei născut,
în templul poeziei de parcă-ai fi în piață,

Justiția Divină

Ați vândut tot ce se putea vinde,
țării i-ați distrus orice speranță,

Dulcea mea dulce minune!

Dormi iubito, dormi în pace,
că-afară plouă-ncetișor

Adevărul

Afla-vei taina vieții, numai acolo-n moarte,
când totul deveni-va așa simplu și clar,

Maică dragă!

Tu nu poți urla la vremuri, n-ai vreo vină să-ți asumi,
că astăzi la sânu-ți cald se aciuiră fanfaroni,

Lasă a lumii frământare!

Nu năzui la veșnicie, nu-ți fă din asta o himeră,
veșnicia-i rezervată doar celor ce-aud chemarea,

Uitarea

Se-adună în noi anii, din ce în ce mai reci,
n-au mai rămas prea multe viața să ne-o umple,

Poezia

Un templu-i poezia și intră mulți chemați,
însă doar puțini sunt acolo-aleși,

”Viața ca o pradă”

O, cum curge timpul în afara noastră
ca să se verse în marele ocean,

Veșnicie

Când peste lumea murindă cădea-va cortina
și n-o mai fi timpul și nici veșnicia,