Viscol de primăvară - Nichita Stănescu

Cădea un dor din îngeri
mai alb mai sângeriu
logodnicei izbite
pe chip cu-un fulg de la zăpadă
cai aburind de fum
și brusc reglând odată
a vieții mele roata
Se îmblânzise timpul
în jurul ochilor
cum genele prelungi
ale copiilor
Când văd ceva ce nu e
pe coborând, că suie
pe cormoran că duce
în pisc pene de cruce.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.