Strigăt de ferire - Nichita Stănescu

Medievală lumină pe mobile vechi
prin sticla groasă trecând ca printr-un război punic,
rarița și subțiată, logodită cu lenea,
călărită de pleoapele ochiului care se-nchide,
amurg al oaselor și al pieilor,
noapte a respirării cu vise.
Domnia-sa ne-a întors ca pe un ceas,
ne-a reglat să fim lucizi în timpul zilei
și somn lăbărțat și fără vâsle
ne-a dat pe sub luna noaptea.
De ce am-împinge prin alcool
visul de noapte sub miezul zilei ?
De ce am-muta cu norii umbra
pe care alergând copilul și-a lăsat-o acasă ?
Haideți vă rog și vă implor să haidem
insuportabili stând și înțelepți.
Două-trei guri de aer mai avem
Și apoi Și apoi
De ce la urmă și înaintea
trecerii noastre în nimic, -
acum să dobândim înțelepciunea
știința dreaptă a durerii !
Haideți vă rog și vă implor
la dezlegarea tărmului de lucruri
la valea triștilor ficați de păsări
de la ospăț când stați, ah, vă implor.

Acum când numai o secundă
lucioasă ca un principat german
ne mai desparte de Mediterana
albastră a lui Odiseu
Ah, vă implor să nu-i lăsăm pe tineri
și pe adolescenți ah, vă implor
spuneți-le greșeala morții noastre,
pe foarte viguroasa de greșeală a lor.
Să nu-i lăsăm pe ei, pe mult copiii
care din trupul nostru s-au născut,
ca un ecou să ne repete viața.
sunt noi erori ce nu au fost făcute
sunt crime împotriva razei ce n-au fost
noimă nu are și nu are sens nu are semn
nici datină nu are
să-nvețe trupul nostru pe de rost.
Ah, vă implor, vă rog acuma
când suntem înțelepți când suntem apți
de a desface adevărul de minciună
unului doi treiului cinci ca niște frați.

Vă rog și vă implor, hai să le spunem
greșeala noastră am trăit-o noi
voi dragilor trăiți-v-o pe-a voastră
un infinit există de greșale noi.
Haideți acuma când murim cu moartea
îmbrățișați în preacurvie
Haideți vă rog să îi lăsăm să fie
pe-ai noștri tineri mai curați.
Să nu mai facă ei greșala noastră,
nici crimă împotriva calului și-a stelei
și nici scuipatul împotriva mării mare
și nici grăunțe să nu pună în himeră.
Loc liber este pentru alte noi
greșeli și plânsuri mult sărate
Hai să-i lăsăm pe tinerii noi,
deplin curați și-n sănătate.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu