Prăbușirea unui vultur într-un om - Nichita Stănescu

M-a izbit vulturul prăbușindu-mi-se pe umăr.
Clonțul lui mi-a luat aerul din plămâni, ¬
treaz fiind încă, m-am trezit
cu lăuntru meu plin de zburătoarele cerului.
Ferească-mă, să stea și cerul cu stele în mine.
Prea puțină mi-e viața, încât
dau liber vederii și razei ei
dau liber.
Atâta vă rog, scoteți-mi din plămâni pe vultur.
Am să-l duc în spinare să-l îngrop la vârf de munte.
Atâta doar vă rog, scoteți-mi vulturul din plămâni.
Mă sufoc ; penele lui îmi umplu respirarea.
Strein de moartea mea
e vulturul mort.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.