Nemernicia - Nichita Stănescu

Își pusese genunchii la gură
ochii plini de gene și-i ținea închiși,
o auritură
trebuie că avea în iriși,
și nici mâna nu-ndrăzneam s-o întind
ca s-o trag la subțioară,
frica mi-era că depind
de-o mucoasă de fecioară,
M-am dat orb, m-am dus pe plute
și m-am dat că am plecat
când mirosul ei cel iute
de la ușă m-a strigat
și m-a-ntors spre așternuturi
cum se-ntoarce peste ceruri
fulgerând peste ținuturi
căldura plină de geruri

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.