Îngânare - Nichita Stănescu

Durere pusese stăpânire pe spiritul meu,
prefăcându-se că e rană, că e tăietură,
că ea poate mereu
din nimic să mă facă făptură.
Mă sprijinisem în cuvinte de neînțeles
cu vorbe iubiți ca săgețile. Ah, ce eres!
S-au deschis toate porțile
"Și când colo, după poartă,
zace o regină moartă"?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.