Imn - Nichita Stănescu

O, lucrurile n-au crescut o dată cu mine.
Mi-ajungeau până la bărbie cândva,
în copilăria mea, acoperită de cețuri.
Mai târziu,
la sfîrșitul războaielor,
abia îmi mai urcau pân' la șold,
ca o dureroasă sabie de piatră.
Și acum
când îmi sunt mai prejos de gleznă,
asemenea unor djini credincioși,
cu brațul ridicat fața a două a stelelor -
o ating.
Și muzică sferelor, mai intens clocotind întru sărbătorirea adolescenței
se aude.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.