Amurgul nimănui - Nichita Stănescu

Tresar obosit de marea oprire
Prin preajmă se scurg ne'ncetat clipe reci,
De fum învelită-i o trist-amintire,
Lunatice vise pășesc pe poteci.
Bătrân un copac către frunzele sale.
Un clinchet nocturn auzit către zi,
Străin de-nceput și de doruri astrale
Amurgul coboară încet printre vii.
Idei fără sens ce colindă pământul
Stropite cu gânduri din straniu noroi,
Albite de timp. în pridvor stă cuvântul,
Afară nebune, romantice ploi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.