Slovele eterne - Lucian Blaga

În vreme ce tăcut eu versuri scriu, privesc
de la fereastră, cum tulpinile de bambus
se leagănă în vânt.
Asemeni unei ape tulburate ele sunt.
Și zvonul foilor se-aude
ca un zgomot de cascadă.
Arunc aceste slove
pe hârtie. Ca flori de prun ele apar
căzute, răvășite în zăpadă.
Mireasma mandarinei, duhul tainei,
dispare când o fată prea-ndelung
o poartă-n faldurile hainei. Și bruma pierde-se,
când soarele o vede,
Numai slovele pe care eu le scriu
sunt veșnice.
Aceasta eu, eu Li Tai-Pe, o știu.

(din poezia chineză
Li Tai-Pe 701-762)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.