LarisaBalan - creaţii proprii

Un contur inedit, cu linii fine
Defineau un vis cu forme nete,
Într-o realitate imediată,
Pe care o simţeam printre degete, pensule, crete.

Am desenat pe podea un curcubeu,
Căci nu l-am mai vazut demult,
Cam de când mi-am vopsit
Ferestrele în negru.

Ne-am întins sufletele pe un pat de apă
Şi am stat acolo, aşteptând
Un înger să coboare
Pe trepte de raze de soare.

Un zâmbet şchiop, amar

Îi strălucea pe buze de kovar;

Mă aflam la răscruce de drumuri,
Cu genunchii strânşi la piept.
Îmi stângeam inima-n mână,
Mă gândeam la un lucru incert.

Am scos o bucată din parchet,
Speram să găsesc o comoară
Şi nu am găsit,
Căci în fapt nici nu mi-am dorit...

Peste aripile îngerilor negri

Am presărat cuvinte albe

Aseară ai dansat cu diavolul

Şi ţi-au murit îngerii,

Ne-au aruncat inimile,
Pe-un câmp de luptă neutru,
Fără arme, am aruncat baionetele
Şi ne-am învelit corpul lipsit de sânge-n lutru.

Eram singură în colţul din camera mea...
Atât de singură... şi aerul plecase.
Era pustiu şi întuneric,
Încât nu-mi mai vedeam inima.