Cifrul - Jorge Luis Borges

Tăcută, a lunii caldă prietenie
(a spus cândva Vergiliu) te-nsoțește
de când, pierdută-n negură de vremi,
venit-a noaptea-n care ochii
tăi împăienjeniți au descifrat-o
în curtea ori grădina răvășită.
Au descifrat-o? Știu că cineva
Să-ți spună va putea într-adevăr:
Nicicând tu luna n-o vei revedea.
Secătuită e statornicita
de soartă înșirare de prilejuri.
Vrei ale lumii porți să le deschizi
în van. Nu vei găsi-o. e târziu.
Trăim descoperind și-apoi uitând
podoaba blândă-a nopții, nelipsită.
Privește-o lung, căci poate-i cea din urmă.


traducere - Andrei Ionescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu drag, Adina. Pentru cei care iubesc poezia, deși observ cu tristețe că se găsesc și contestatari ai truditorilor care doar dăruiesc, chiar dacă fiecare știe prețul darului în sănătate, timp, dureri. Dar așa-s oamenii....
Gerra Orivera
duminică, 04 aprilie 2021



Mulțumiri, Gerra!
Adina Speranta
duminică, 04 aprilie 2021