Mi-ai ars coliba - Ion Pillat

Mi-ai ars coliba de cioban,
Şi turmele mi le-ai răpit,
Strămoşii mi i-ai necinstit,
Iubita, tu mi-ai pângărit,
O, Timur Khan!

De-un neam acum cu lupul sur,
Trăiesc ca lupul pe pământ...
Azvârl din arcul meu răsfrânt,
Urlând, săgeata mea în vânt,
O, Khan Timur!

De trece-n zare vreun chervan,
Îl jafuiesc după-al meu plac.
Ce-mi pasă dacă-n iarbă zac
Atâţia morţi pentr-un cazac,
O, Timur Khan!

Va răsări şi ziua, jur,
În faţa mea când tu vei sta,
Când ghioaga mea şi ghioaga ta
Cu dor de sânge vor lupta,
O, Khan Timur!

Dar, ne-nfrânatul meu cârlan
Goni-va negru-ţi armăsar,
Obrazul tău va fi de var,
Şi pieptu-ţi roşu ca un jar,
O, Timur Khan!

Şi stepa toată împrejur
La strigătu-mi va tresări...
Cu dânsa, slobod, m-oi iubi,
Uitând de oasele-ţi pustii,
O, Khan Timur!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.