Umbra eroului - Ion Caraion

La iruga verde din pădure
pe-adormitu-n zale, c-o siringă
noi, de braț, prin somn, l-am dus, să-l ningă-n
văi cu sirincși – solitudini pure.

Mai ții minte? Strâmt, ca-ntr-o carlingă,
apa-i ciuruia peste femure.
Luna-n iarbă – vânătă secure –
începuse vinul să-și prelingă.

Bâțâiau prin ochi niște-amintiri
inimile-și părăseau vecinii
și prin nervii liniștii subțiri

Ca o Groenlanda de actinii,
umbra lui (oceanică văpaie)
se-ntindea din munți până-n odaie...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.