Pentru cel ce conduce în noapte corăbii și trenuri
pentru paznici barjelor împletiți ca dragonii
pe ritmul și sevele incendiare ale faptei –
fii liniștit eu nu voi clinti de aici
uită-te-n gândurile noastre: nu le va părăsi nicăieri
niciodată nimeni
fiindcă nu se pot părăsi legile firii;
pentru buzele care vor opri zămislitorii de moarte
pentru miezul de taină și de pâine pentru artificierii
tradiției
pentru pământul pentru fântâna pentru bulgării pentru
schelete
prin care merge sora făcătorului de oglinzi
pentru cel nestatornic pentru lampa minerului pentru cel
neclintit pentru pilotul
care urcă-n așteptarea muribunzilor –
fii sigur că nici o neîncredere nu va răni timpul;
pentru cel ce sosește la timp din pădure
pentru mâna medicului ca un sistem heliotropic
pentru degetele dibuind sfeșnicul surâsul ori steaua ori
tâmpla
pentru continuitățile pentru entuziasmul pentru tăcerea
pentru ulcioarele
de certitudine cu care cugetul întâmpină oamenii
pentru frunzele care se trezesc aiurind lângă păsări
pentru fulgul de zăpadă pentru veverițele mai roșii ca vinul
pentru pruncii care odată cu soarele cu aerul cu zăpezile
cu ademenirea se vor revărsa peste zodii –
fii liniștit și ciocnește! De față sunt cei ce nu sunt.
Numai că inima lor e împodobită cu vânt
numai că sângele lor se-ncarcă de glose
iar vocile li se aud de departe
și prin brazii de la miezul nopții
trece fluxul unanimelor veghi.
În miezul viscolelor și al duratelor când ridici paharul
vocile celor ce nu-s aici
alungă temerile scutură munții dezmiardă mările deschid
legenda.
Încrede-te-n voluptățile lor de departe
străvezii ca o ceață;
pentru unanimele legi ale firii
pentru cei care prorocesc surâsului și zărilor
și conduc magneziul jucăriilor esențiale
pentru ochii care n-au să adoarmă în noaptea aceasta nici
o clipă
ca un fular de electroni în despletiturile anului nou
ca niște glezne uimite
lângă buzele lunii lângă buzele soarelui
toată vremea vom fi împreună –
foișor de spații care-adună în cupa lui toți strugurii luminii.
Numai că vorbele noastre vor ajunge la ei ca potecile
fantastice acoperindu-i de dragoste și de transparențe.
1940 -În urma tratativelor româno-bulgare referitoare la contenciosul Dobrogei de sud, desfăşurate în perioada 19-21.08.1940 la Craiova, România a revenit la frontierele din 1912, cedând Cadrilaterul către Bulgaria. Tratatul a fost semnat la 7.09.1940.
1974 -S-a desfăşurat, la Bucureşti, Conferinţa Mondială a Populaţiei, organizată de ONU, care a adoptat Planul mondial de acţiune în domeniul populaţiei.
Citate şi Maxime:
Cel mai frumos din toate câte sunt frumoase este sufletul cel frumos. Mihai Eminescu
Distribuie: