Rosturi - Ion Caraion

La început fu asfodela.
Iepurele dormea lângă Abigaela.

Ea-l tăie noaptea și-l puse să fiarbă.
Dumnezeu se uită în iarbă.

Din aburii întorși pe pământ,
se născură oceane și vânt.

Singurătatea n-avea decât stele.
Și oamenii îmbătrâniră sub ele...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.