Poate că trecutul trecuse prin râul - Ion Caraion

Poate că trecutul trecuse prin râul
cel veșnic
deodată mă ridic și par un vânt alb

pe urmă umflu smeul
pe urmă se întunecă
pe urmă laptele pleacă
prin fânețele adormite viață absentă

și marele sfeșnic s-a oprit
gras ca un porc și ca un pește
corpul nimănui cade în vid

psihologie a aerului stins

tu ai fost întotdeauna de-acolo

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.