Ora pulpelor de lemn - Ion Caraion

De restriști și catifele într-un vag mister scăldată, de la pragul ușii mele te înalț ca și-altădată.

Ca și altădată, părul visător, zburlit pe tâmple cumințește adevărul care n-o să mai se-
ntâmple.

De pe față ca o cocă de noroi cu saramură, terciul pulberii de rocă
mi se-amestecă în gură.

Iedera subțire-a buzii, șoldul brun de chihlimbare — dintr-o dată ca harbuzii, dând în pârg și sărbătoare !

Că pe-aromele potecii dezmierdându-te, vioară, te-așteptăm stelar sub recii lilieci, a doua oară

înfloriți, s-apari din larguri vaporoasă ca o boare ; stea polară — la catarguri pantomimic urcătoare

Pârgului dulceag din rodii i-aninase giuvaiere bolta castelor lui zodii și-adia înjur a miere ;
și-aplecați cerceii ierbii peste fragede pâraie, clipoceau ca-n ceruri cerbii dintr-o altă tihăraie.

Timp adolescent și dulce, cât n-aș da măcar o gură, coiful altui sân să-și culce azi, pe umerii-mi de zgură !

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.