Cu fața goală, cu trupul gol,
Moldova călătorește-n vagon și pe jos…
cerul sumbru; corbii lacomi;
osul intră prin os.
Îngheață-n noiembrie. Fierbem țoale,
zeamă le dăm copiilor, zoi.
Grâul adus de țărani în spinare,
soldații-l confiscă – Țin la noi!
Joasă, aleargă printre șine
o siluetă. Se apropie. Trece.
Apoi alta. Trântă. Auzim:
Măi, băiete…eu am făcut războiul din ′916.
Țipete:
– I l-au luat!
Câțiva tușesc.
Bărăganul e pânza aceasta de plumb
Din omul care s-a aruncat sub roate,
aburesc măruntaiele printre grăunți de porumb.
………………………………………………………….
Când s-o îngheța pământul din Ciulnița
pe lângă traverse putrede, la primăvară,
au să-i pască bobocii verzi, inima
rămasă în viscol, la gară.
Distribuie: