Mistuite resturi de zeu - Ion Caraion

Mistuite resturi de zeu
ne-aromaseră fantastic odaia.

Și cățelul se mira în gând,
Prăpăditul.

Departe, departe, văpaia
și-a reluat lătrând
țopăitul.

Faust plăpând.

Faust în luptă cu firea
lui însuși. O glumă.

Nu mă, o! nu mă
striga... Am fost un copil.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.