Într-o zi va zbura o pasăre - Ion Caraion

Într-o zi va zbura o pasăre
Într-o zi va muri ultima frunză
Ultima stradă a orașului va surâde
Preschimbându-se în ceva care se topește fulgerător
Într-o zi un bărbat un glas un arătător
Te va întreba: Vrei să mergi cu mine?
Iar tu (e bine să-ți spun?) te vei duce sau nu te vei duce
Și de hotărârea aceea va depinde
Norocul sau nenorocul
Întregii tale vieți.
Pentru că nehotărârea e mai chinuitoare ca moartea
Și agonia mai de plumb ca plumbul
Noroiului și-al norilor.

Necunoscutul se-aseamănă unei boli
pe care dacă n-o faci dă din cap la fereastră
iar dacă o faci dă din cap la o parte
și lumina lunii și lumina soarelui
preschimbându-se în orice

Într-o zi va ninge fără întrerupere fără întrerupere fără întrerupere
Până-n eternitate
Și-n zori vei fi de sticlă
Vei fi ca frunza ca piatra ca timpul
Care nu știe încotro să arate

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion