În oul hazardului - Ion Caraion

o depresiune psihică în cabinetele căreia
se decojeau, comic și obscur,
arlechinii planetei

dacă nimeni n-are fii, nimeni n-are părinți

primăvara se dezgheață munții apucând-o
cu apele cu păsările
cu jivinele și șoaptele
cu umbra și aromele lor sălbatic viclene
în toate părțile

melancolie câinească demonică
anonimă ronțăindu-și covrigii lui de susan
câteodată timpul se prelinge printre
trotuare ca laptele care dă în foc
și ca insectele ce bombăne o prostie
în altă prostie izbindu-se
cu botul și pântecul de sticla de lampă
ori de buturuga electrică a felinarului
poezia-i un coșmar pe acoperișurile căruia
se ceartă barza albă cu barza neagră
dându-se de-a dura-n oul hazardului
simțeam înlăuntrul meu ninsoarea
sub care s-a scufundat orașul…

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion